Debutul acestei boli degenerative începe cu vârsta de 55-60 de ani, în urma distrugerii lente și progresive a neuronilor, boala putând trece neobservată de cei apropiați și chiar de persoana în cauză, adeseori simptomul de tremor cel mai comun bolii, fiind cu ușurință confundat cu alte afecțiuni ne-Parkinsoniene. În cazul apariției tremorului care afectează activitățile de zi cu zi sau oricare alte simptome, recomandarea unui diagnostic corect este consultul medicului de familie care va trimite persoana în cauză către investigații de specialitate.
Simptomele bolii degenerative Parkinson sunt: tremorul mâinii, brațului și piciorului, anchilozare, oboseală musculară, dureri musculare continue, pierderea echilibrului, instabilitate posturală, vorbire dificilă, expresie facială fixată, mișcări limitate, clipit rar, reflexe alterate, dificultăți de deplasare, pași mici, lipsa balanțului brațelor, tulburări de somn, confuzie, anxietate, tulburări ale gândirii.
Dacă simptomele sunt ușoare la început, pacienții diagnosticati cu boala Parkinson pot să nu aibă nevoie de tratament medicamentos dar metodele adiționale cum ar fi gimnastica medicală, terapia ocupațională, fizioterapia sunt esențiale în toate stadiile bolii.
